Adrian Nastase a fost rand pe rand abandonat de amicii politici din partid pe care i-a propulsat in functii importante, de prietenii din presa care se ingrijeau de imaginea sa, de oamenii structurilor informative care l-au ajutat sa promoveze, de clientela economica pe care a servit-o cand avea in maini painea si cutitul. Odata cazut la pamant, fostul premier este calcat in picioare fara scrupule de toti cei care pana acum doi ani il linguseau si-l sustineau neconditionat, incurajandu-i implicit politicile, derapajele si imbuibarile. Daca ar fi fost cu adevarat reformatori, Mircea Geoana si ceilalti care se grupeaza in jurul sau ar fi fortat schimbarea partidului in perioada cand Nastase era presedintele PSD. Insa atunci, Geoana, uns ministru de Externe prin bunavointa lui Nastase, nu indraznea sa iasa din rand si sa vorbeasca despre dictatura centralismului din PSD. Nici mentorul grupului de la Cluj nu se raporta critic la activitatile politice ale fostului premier, ci doar la aripa Iliescu. Abia dupa ce si-a abandonat functia de ministru de Interne, Ioan Rus a lansat impreuna cu filialele ardelene ale PSD proiectul descentralizarii partidului. Dar ceilalti "reformisti" - Vasile Dancu, fost ministru al Propagandei in guvernul PSD, sau Vasile Puscas, negociator-sef cu Uniunea Europeana - au preferat sa nu vorbeasca despre urgentele schimbarii social-democratilor, lasandu-l pe Adrian Nastase sa-si puna singur in opera viziunile sau chiar imbarbatandu-l tovaraseste. Inaintea campaniei electorale, Nastase a facut un artificiu, prezentat ulterior ca inceputul reformei social-democratiei autohtone. A suspendat organismul statutar de conducere, Delegatia Permanenta, si a inventat o institutie noua, Biroul Coordonator, alcatuit din favoritii fostului premier, aceiasi care astazi l-ar vrea scos in afara PSD. Prin aceasta miscare au fost dati la o parte specialistii elector