Dupa terminarea festivitatilor consacrate Zilelor Craiovei, s-au strâns din Parcul „Romanescu“ 15 tone de gunoaie; dar câte tone de gunoaie au ramas in noi... Care incep, cu timiditate, sa devina vizibile. Partial, caci pentru cele foarte urât mirositoare continuam sa aplicam metoda presului. S-a aflat de santajul practicat de un ziar din Cluj. Lucru dureros, caci presa, cu toate pacatele ei, a fost unul, daca nu singurul mijloc ca populatia sa afle de matrapazlâcurile alesilor. Dar mai dureros nu e faptul ca unii ziaristi au apelat la cai necurate pentru a-si rotunji veniturile; au mai fost cazuri si la case mai mari. Cel mai dureros e faptul ca mai exista atâtia demnitari care au motive de a fi santajati. A venit cazul Scaletchi. Organizatiile obstesti, in care ne puneam atâta speranta, nu corespund toate asteptarilor noastre; ba dimpotriva. In vechime, strigatul de teama si de groaza era „vin turcii!“. Acum a venit Turcu. De ce acum, de ce numai anumiti politicieni sunt nominalizati? Fara indoiala, clarificarea structurii actuale a societatii este necesara; chiar daca ea nu se poate realiza decât partial. Dar parca „bombele“ prea vin in niste momente cheie, pentru a umbri unele aspecte sau, ceea ce e mai grav, pentru a accentua discreditarea externa a României intr-un moment crucial. Si asa am fost clasificati cei mai corupti, cei mai alcoolici etc. De proasta noastra reputatie nu trebuie sa acuzam „agenturili“ si nu trebuie s-o combatem numai cu referiri la trecutul nostru istoric sau la valorile culturale de altadata. Traim un timp extrem de pragmatic in care valoarea se masoara prin performante economice, prin seriozitate, prin profesionalism. Imaginea externa a tarii este oglinda imaginii interne; care este defavorabila datorita calitatii clasei politice. Lista lui Turcu contine si nume la care ne asteptam sau le banuiam. Rezultatul, indiferent de veridicitate