- Diverse - nr. 221 / 9 Noiembrie, 2006 O gluma (nu stiu cat de buna, oricum, cu sorti de adevar pe plaiuri mioritice) spune ca daca vrei sa ratezi rezolvarea unei probleme nu trebuie decat sa infiintezi o comisie care sa se ocupe cu solutionarea ei. CNSAS-ul a fost creat, se pare (cel putin asa rezulta din ultimele evolutii din sanul institutiei), tocmai pentru a compromite definitiv ideea de justitie, de moralitate, de lustratie. Bataliile ce se poarta in cadrul acestui organism intens politizat nu ilustreaza decat aceeasi partinire, aceeasi strategie a compromisului si a ipocriziei cu care clasa politica ne-a obisnuit deja de mult. Spalarea unor dosare, dosirea altora, folosirea lor ca instrumente de santaj sau de intimidare sunt doar cateva practici deja familiare membrilor colegiului. Taberele create aici, una reprezentata de Constantin Ticu Dumitrescu, cealalta formata in jurul lui Cazimir Ionescu, disputele care se insceneaza, fie pe ascuns, fie in conferinte de presa pritocite in graba nu fac decat sa alimenteze ideea falimentului acestui colegiu initiat sub auspicii favorabile, dar in care criteriul politic e mult prea implicat. Intre legea in virtutea careia functioneaza colegiul si hotararile propriu-zise pe care le emana exista o discrepanta uriasa, un hiatus ce masoara, de fapt, distanta enorma dintre aparenta si esenta, dintre masca si chip, dintre ideal si real. Deciziile date de CNSAS in privinta fostilor ofiteri DIE Mircea Cosea si Serban Mihailescu, in privinta lui Ilie Sarbu, ca si multe alte sentinte arbitrare sau greu justificabile, toate acestea sunt gesturi ce tradeaza un blocaj institutional, nesiguranta, indecizie, confuzie si degringolada a criteriilor, dar si o doza insemnata de calcul politic. Impresia ca CNSAS-ul e o institutie falimentara se transforma, incet-incet, in certitudine. IULIAN BOLDEA - Diverse - nr. 221 / 9 Noiembrie, 2006