Acum vreo doua saptamini am observat ca o prietena cercetatoare din „vest“ si-a trecut in prezentarea biografica de pe site-ul institutiei unde lucreaza numai publicatiile aparute in „vest“. Zona ei de interes de cercetare este Europa de „est“ si a publicat citeva studii si in volume aparute in Romania. Totusi, pentru a se prezenta in fata unei institutii americane prestigioase, a decis sa excluda publicatiile romanesti.
Dincolo de un oarecare disconfort personal de natura geografica si un altul mai general legat de pozitionarea si respectul cercetatoarei fata de zona cercetata, am fost neplacut surprinsa de ceea ce, la momentul respectiv, am etichetat drept neonestitate academica. Cu alte cuvinte, daca nu respecti un mediu editorial, de ce mai publici acolo? Iar daca ai publicat, de ce iti este rusine sa faci cunoscut acest lucru? Sigur, un volum colectiv aparut la Routledge are mai mare greutate decit unul aparut la o editura romaneasca. Pe de alta parte, atita timp cit sustii ca te contopesti cu zona pe care o cercetezi, ca prin ceea ce faci vrei sa faci o lume mai buna in acest colt de Europa, sa participi la munca de demascare si de eliminare a discriminarii, a rasismului si a sexismului, ar fi firesc si consecvent cu tine insati sa vrei sa publici in Romania, iar acest lucru sa constituie un merit, nu o jena. in plus, dincolo de aceste consideratii legate mai mult de dinamica relatiei subiect-obiect de cercetare, atita timp cit articolele respective iti apartin, este o chestiune de onestitate academica prezenta lor in lista publicatiilor.
Cazul Antohi m-a facut sa-mi reevaluez categoriile. Toti sintem tentati sa facem comparatii, unele indreptatite, altele mai putin. in functie de investitiile emotionale sau intelectuale, depunem mai multa sau mai putina munca la construirea acestor comparatii si, de multe ori, la dinamitarea altor po
