Miorita/Mioritza. Mesterul Manole/Artifex Manole. Toma Alimos/Toma Alimos
Traducere si postfata de Traian Diaconescu
Precuvintare de G.I. Tohaneanu.
Micromedalioane de Constantin Ciopraga
si Adrian Fochit
Editura Ars Longa, Iasi, 2004, 102 p.
In radice montis,/ Paradisi ore,/ ecce eunt callem,/ descendunt in vallem/ tres turmae agnorum/ atque tres pastores /…/ Nu stiu cine nu ar putea recunoaste, imbracat in aceasta noua haina de limba care are si culoarea, si taietura atit de caracteristice vechii noastre limbi populare, inceputul fabulos al Mioritei. in anul 1991, prolificul autor de studii si cercetari clasice, preponderent din Antichitatea romana si posteritatea ei culturala occidentala, profesorul iesean Traian Diaconescu, a publicat (din pacate pentru momentul respectiv, intr-o revista de acces redus) o traducere in latina, elaborata cu mai multi ani inainte, a faimoasei balade. Peste aproape un deceniu si jumatate, profesorul reia proiectul, caruia ii confera noi dimensiuni si noi tinte, iar prin aceasta statutul unei pe cit de ambitioase, pe atit de surprinzatoare provocari culturale.
Ce si cum a realizat, prin acest volum – care, ca infatisare si numar al paginilor, ne aminteste de grija vechilor poeti din lumea clasica de a nu-si obosi, nici fizic, nici mental, cititorii cu carti umflate de mii de versuri –, autorul celor trei versiuni latine ale baladelor intemeietoare in ordinea culturii populare romanesti? Daca pentru Miorita gasim, in persoana (azi, practic necunoscuta cultural) a latinistului N.I. Sulica, un izolat predecesor interbelic (1926) in zona retroversiunilor romano-latine din spatiul folcloric (in paralel si din cel cult), celelalte doua balade trec abia acum prima oara testul echivalarii intr-o alta limba decit cele din arealul modern.
in al doilea rind, poemelor folclorice
