Sau rapidist, bunaoara, ca mine? Care intii, la prima, prima tinerete, am fost stelist, ca bunicu’, dar cind, intr-a doua, m-am mutat cu casa si cu scoala in cartierul Grivita (rosie, daca nu-i cu suparare) si am inceput sa recit cu foc poezii patriotice in curtea IMMR-ului, la monumentul lui Vasile Roaita (cel cu sirena, 16 februarie, sper ca n-ati uitat), am trecut cu arme si bagaje la concurenta: presiune sociala mare si din toate directiile, n-am putut evita compromisul, am intrat in rind (si, sincer sa fiu, nu ma caiesc nici azi).
Desi tradat in amor, bunicu’ n-a pus la inima, a-nteles.
Si totusi, ce inseamna sa fii stelist? Bunicu’ il apucase pe Voinescu; pina in 1983, cind s-a prapadit, a schimbat nu stiu cite loturi de jucatori, cred ca pe ultimii nici nu-i mai stia, dar tot stelist a ramas. Cu cine tinea? Acum, jucatorii se schimba si mai des, vin care dincotro, vorbesc (si pier) fiecare pe limba lui, de multe ori trec de la o echipa la dusmana ei jurata (profesionisti, desigur, nu se-ncurca-n-sentimente ca suporterii). Stelistul Dorinel Munteanu ajunge simbolul Clujului, apoi sare sa salveze Pitestiul. Viorel Moldovan se muta de la Nantes la Timisoara, apoi la Rapid (bine ca s-a oprit la noi!) si iute devine sufletul echipei. Se schimba si stilul de joc, odata cu jucatorii si, mai ales, cu antrenorul.
De patron, finantator, actionar principal sau cum i-o mai spune, ce sa mai vorbim: o echipa se vinde ca o cireada-n obor, en détail, la jucator adica, sau en gros, dupa cum cere piata: Netoiu da Craiova si ia Dinamo, Craiova e luata de Mititelu, din Rapid vrea si Nati Meir o feliuta, Steaua e inca a lu’ Gigi... Ce fauna! Si-atunci ce ramine? Ce legatura poate fi intre Voinescu si Carlos? Sau intre Tamango, Sandu Neagu, Bumbescu si Nasturescu, pe de-o parte, si Copos, Valvis pe de alta? Dar intre Titus Ozon si F.C. National? E
