Justiţia, aceea cu steguleţ galben, semn că europenii au luat în considerare în elaborarea rapoartelor lor favorabile doar persoana credibilă şi corectă a ministrului Monica Macovei, fără a scotoci măcar în ungherele Consiliului Superior al Magistraturii sau ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a mai primit zilele acestea o lovitură.

După ce în urmă cu câţiva ani, ministrul Justiţiei, Rodica Stănoiu, această Paulă a Securităţii dovedite grafologic, a trebuit să încline steagul în faţa magistraţilor care au fost forţaţi să îşi caute dreptatea în n-instanţe pentru a obţine un drept al lor, recuperarea banilor plătiţi pentru asigurările sociale contrar prevederilor legale, iată că un alt mamut bucureştean se clatină.

Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa supremă independentă a Justiţiei din România, a fost obligat de o instanţă de rang inferior teritorial şi material, aflată la sute de kilometri distanţă de frământările care trebuie să îi fi apăsat pe membrii Colegiului ÎCCJ nevoiţi să îşi arate superficialitatea, să pună la dispoziţia unui preşedinte al unei asociaţii care ar putea părea oarecare raportul consultativ legat de promovarea magistratului Maria Huza la ÎCCJ. Pentru acei care nu îşi amintesc prea multe despre Maria Huza le reamintim că aceasta a fost implicată într-un scandal de corupţie cu imobile, fiind prezentă în paginile ziarelor şi la TV, la un moment dat, mai des decât preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu. În final s-a cerut la pensie.

Reuşita SoJust merită aplaudată, cu toate că vine târziu, după un an şi două luni, de când solicitase extrasul din raportul consultativ, şi, cu toate că, dacă, faţă de o organizaţie a magistraţilor, Înalta Curte manifestă un asemenea dispreţ suveran, mă întreb ce şanse de izbândă poate avea un justiţiabil oarecare? Are, dar până să îşi vadă dreptatea, justiţiabilu