Consiliul Miniştrilor Muncii şi Afacerilor Sociale din ţările UE nu a putut ajunge la un acord privind amendarea Directivei 2003/88/EC care stabileşte timpul obligatoriu de lucru al angajaţilor. Consiliul Miniştrilor Muncii şi Afacerilor Sociale din ţările UE nu a putut ajunge la un acord privind amendarea Directivei 2003/88/EC care stabileşte timpul obligatoriu de lucru al angajaţilor. Preşedinţia finlandeză şi Comisia Europeană au anunţat, ieri, cu regret că, în ciuda eforturilor, nu se poate ajunge la un acord politic. Din partea României a participat, în calitate de observator, Gheorghe Barbu, ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei. Vechea directivă din 2003 a creat un cadru legal general conform căruia angajaţii de pe teritoriul UE trebuie să lucreze un timp mediu pe săptămână de maximum 48 de ore pe o perioadă de referinţă de 12 luni. Numai că, de la bun început, a fost contestată. Motivul este că această directivă permite şi excepţii pentru companiile din anumite state, cum ar fi Marea Britanie sau unele noi state membre UE, astfel încât să folosească angajaţii peste limita de timp de lucru dacă obţin acordul scris al acestora. Comisia crede că, în realitate, niciunul dintre statele membre nu aplică corect această directivă privind timpul de lucru. Comisia şi preşedinţia finlandeză au încercat să înlăture aceste excepţii prevăzute de directiva din 2003, care permite în realitate exploatarea muncitorilor. Preşedinţia finlandeză şi comisarul Vladimir Spidla doresc ca durata maximă de lucru să scadă de la 78 de ore la 60 de ore pe o perioadă de referinţă stabilită la trei luni de zile. De partea lor se situează ţări ca Franţa, Spania, Italia şi chiar Polonia, care afimă că excepţiile de la directivă creează avantaje pentru companiile din Marea Britanie şi noile state. Din cauza eşecului reuniunii, negocierile vor trebui reluate în scurt timp.