A murit William Styron, autorul romanului Sophie’s Choice. Ecranizat dupa doar citiva ani, in 1982, film in care Meryl Streep face un rol de zile mari. Mi-au placut foarte mult si cartea, si filmul, cum mai rar se intimpla. Ori virtutile unei lucrari literare ramin incorsetate in propria textura, ori filmul generat de o anume naratiune reformuleaza epicul in functie de gradul sau de reinventare a imaginarului. O carte buna si un film bun sint rareori pe aceeasi linie de plutire, plecind de la acelasi nex epic.
Asa s-a intimplat si cu Alegerea Sofiei, caz in care dramatismul si intensitatea povestirii romanesti au fost bine redate si prelucrate in pelicula de mare succes. Iar Meryl Streep e o mare actrita, nu doar o vedeta hollywoodiana. Spunem asta pentru ca, in aceasta lume unde promovarea agresiva a unui nume sau a altuia produce distorsiuni, nu de putine ori artisti sau intelectuali de cea mai buna calitate sint perceputi doar ca „vedete“. Si sint infinit mai mult decit simple, sa ne fie cu iertare, vedete. Oricite obiectii am avea fata de acest star-system, ma tem ca nu se poate face nimic.
Eventual, un film cu Mihai Sora, unde sa-l vedem si sa-i urmarim trasaturile fetei si intensitatea privirii, chiar daca nu ar fi sa scoata nici un cuvint. Un Mihai Sora taciturn este mult mai profund decit multi dintre vorbaretii care se tot afiseaza pe micul ecran, cu incontinenta lor retorica. Aceasta este una dintre cele mai grave agresiuni ale lumii moderne: trancaneala. Mi-am permis aceste consideratii nu doar dintr-o noua inadecvare la vorbarie, pe care incerc sa mi-o reprim, dar si dintr-o tot mai noua redescoperire a micilor-marilor virtuti ale lumii necuvintatoare. Ca sint ele frunze uscate – m-am amuzat cind l-am urmarit la o emisiune „teve“ pe virilul si vesnic agitatul analist politic Stelian Tanase, cu o frunza de artar in mina, simbol a
