Expresia "a rupe pisica (în două)" - cu sensul "a lua (brusc) o decizie importantă", "a se hotărî, renunţînd la ezitări" - e foarte folosită, în ultima vreme, în limbajul familiar, ca şi în cel publicistic şi chiar politic: "Trebuie să avem curajul să rupem pisica-n două" (subtitlu, într-un interviu cu un preşedinte de partid, Evenimentul zilei = EZ, 4.10.2006); "Cum se rupe pisica la liberali" (titlu, în Adevărul, 22.09.2006); "Cine rupe pisica?" (Cotidianul, 12.10.2006); "R. V. este un politician pierdut. Dacă va rupe pisica acum, el va avea de înfruntat şi va trebui să învingă cerbicia adversarilor săi" (ziua.ro) etc.; "credinţa mea acum este că mai bine se Ťrupe pisicať direct, fără Ťetapeť, Ťtrepteť, altoiri ş.a.m.d." (forum.edu.ro, 28.07.2006). Construcţia cu participiul apare chiar într-un titlu de carte, Pisica ruptă (1997), a lui Mircea Daneliuc; alteori, se foloseşte infinitivul lung substantivizat: "prin rezilierea contractului ilegal de arendă încheiat cu baronul PSD, C.T., s-a încercat ruperea pisicii-n două" (Ziua, 10.02.2006); "restructurarea Guvernului fiind metoda gen Ťruperea pisicii în douăť prin care miniştrii incomozi (...) sunt înlocuiţi" (Cotidianul, 3.06.2006). Expresivitatea locuţiunii e marcată de o violenţă intrinsecă şi trezeşte destule reacţii negative; iubitorii de animale, în special, se revoltă în faţa unei imagini brutale şi nemotivate. Unii o şi comentează, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios; la sfatul "în concluzie: rupe pisica în 2 şi vezi-ţi de viaţa ta mai departe" (forum.desprecopii.com) se răspunde: "Dar de ce ar trebui să aibă pisica de suferit din povestea asta???!!! În fond, ea ce vină are?" (ibid.). Pentru că frecvenţa expresiei a crescut mult în ultimii ani, mulţi vorbitori o consideră o inovaţie recentă. E drept că ea nu apare consemnată în DEX, în cadrul articolului pisică; o găsim, în schimb, în DLR (Dicţionaru