Nu e posibila, iar incercarea de recitire comerciala a unuia dintre autorii de elita ai lumii si a utilizarii "Portretului lui Dorian Gray" ca schelet al unei comedii romantice nostime, dar destul de oarecare (cum este cea de fata), se dovedeste total hazardata si stangace. Din pacate pentru regizorul si scenaristul Michael Caleo, unele momente sunt de-a dreptul rizibile pentru admiratorii lui Oscar Wilde. Frecvent, situatiile brodate de Caleo par rezultate din preluarea artificiala a unor citate din Wilde, spectatorul fiind invitat sa vizualizeze exemplificari simplute ale superbelor butade ale scriitorului ("Un barbat poate fi fericit langa orice femeie atata timp cat nu o iubeste" sau "Iarta-ti intotdeauna dusmanii; nimic nu-i enerveaza mai tare"). Ceea ce nu inseamna totusi ca povestea pe care ne-o propune nu are calitati sau farmec dincolo de pretentia ridicola a filmului de a avea vreo legatura sau asemanare cu Wilde, caruia ii citeaza obsesiv litera, dar nu ii prinde niciodata spiritul. Pretextul este interesul amoros pe care Belisa (imposibil nume), frumoasa logodnica a lui Jamie, un tanar agent de vanzari, i-l starneste lui Ted, asociatul mai experimentat al acestuia intr-o companie de relativ succes. De aici incepe un du-te vino intre legatura ilicita a celor doi si vinovatiile pe care ea i le creeaza lui Ted. In schimbul faptului ca i-a sedus logodnica, el ii ofera lui Jamie contracte pe tava, iar aceasta marsavie, inclusa in rapacitatea generala a lumii publicitatii new-yorkeze, constituie adevarata miza a filmului, pe alocuri chiar reusita. Lovituri de pumnal pe la spate, afaceri murdare, coruptie, intoleranta, dezumanizare, santaje, contracte furate de la colegi, atitudini sardonice, aroganta de metropola, descurajanta pentru cei veniti din provincii tihnite si, peste toate, piramide de bani la orizontul lacomiei tuturor personajelor - toate reprezi