Secolele al XVIII-lea si al XIX-lea au produs in Valahia si in raialele marginase un fenomen aproape imposibil de definit: balcanismul. Era, pe scurt; un amestec de naravuri comerciale intalnite pe cuprinsul Imperiului Otoman, fara ca in zona de origine a unui "narav" sa se manifeste balcanismul altfel decat fragmentar.
Fenomenul de care vorbim a inflorit pe traseul Orsova-Craiova-Bucuresti-Giurgiu-Braila. In acest traseu, fara cetatea Giurgiu, se recunoaste unul dintre primele si cele mai batute drumuri comerciale valahe, portiunea Bucuresti-Giurgiu fiind, la randul ei, un crampei din drumul folosit de negustorii machedoni si brasoveni. Daca am urmari pe o harta situatia pe teren a desfasurarii balcanismului, am observa ca Bucurestii se aflau exact pe punctul de intersectare a drumurilor comerciale traditionale, ceea ce inseamna ca aici balcanismul s-a manifestat cu intensitatea cea mai mare, apropierea raialei Giurgiu, o poarta mereu deschisa spre lumea bizantino-otomana, contribuind decisiv la forta acestei intensitati. Fotografia noastra reprezinta un bulgar, deci un locuitor din zona Muntilor Balcani, vanzand lapte batut si iaurt pe o ulita bucuresteana. Fara indoiala, in vecinatate se aflau negustori ambulanti din sud: albanezi, greci, vlahi, sarbi, evrei de rit sefard, turci anatolieni, kurzi, armeni si asa mai departe, dar si de dincolo de Carpati. Cele doua femei care cumpara iaurt sunt, se remarca usor, obisnuite cu tocmeala: una dintre ele, neincrezatoare in reclama pe care trebuie ca o facuse bulgarul iaurtului sau, gusta din produs, iar cealalta cauta sa mai reduca din pret. Din aceasta tocmeala, din tentativa de inselatorie sau de exagerare a bulgarului si din neincrederea cumparatorului, care si el cauta sa-l insele pe negustor, minimalizand calitatea produsului, rezulta ad-hoc fenomenul numit "balcanism". In timp, aceasta "disputa" a trecut de
