- Editorial - nr. 222 / 10 Noiembrie, 2006 Randurile care urmeaza ar putea fi considerate o pseudoreplica la o nedreapta, oarecum, interpelare, in fata careia ne-am simtit pusi mai zilele trecute. "De ce i-ati lasat pe astia - eram intrebati - sa ni se urce in cap, precum paduchele, cu pretentiile lor absurde, cu privilegiile nesfarsite, cu obraznicia si cu santajul de nemultumiti si nesatui, situate dincolo de orice rusine si limita posibila?!" Bineinteles, am considerat imprecatia ca pe o nedreptate, respectandu-i, totusi, omului dreptul de a fi suparat pentru toate provocarile udemeriste la adresa Constitutiei, a legilor tarii, la integritatea si siguranta statala a Romaniei. Oricum, omul vrea sa spuna ca i-a ajuns cutitul la os! Pentru ca nerusinarea este prea mare si are si ea o limita, oricata rabdare ar avea romanul ardelean. Asa ca imi parea inutil sa mai repet ce am spus de atatea ori. Numai ca, in astfel de cazuri, argumentele au forta persuasiva a convingerii, a dovezilor ca, din 1990 incoace, in paginile ziarului "Cuvantul liber" am tras repetate si ingrijoratoare semnale de alarma, ca m-am zbatut de la tribuna Parlamentului Romaniei sa deschid ochii si sa desfund urechile Miticilor balcanici, prea obisnuiti cu apa statuta a politicii dambovitene, si sa le fac cunoscute toate mismasurile, toate provocarile udemeriste din Ardeal, culminand cu acel minirazboi civil de la Targu-Mures, din 20 martie 1990. N-au existat, din pacate, urechi pentru auzit si nici ochi de vazut oful nostru ardelenesc. In ideea de a reimprospata memoria celor dispusi sa uite atat de usor tot ce am facut, ca romani inainte de toate, de a le aminti stradania noastra de a face cunoscute vocile romanesti din Ardeal, redam, in cele ce urmeaza, intr-o insiruire aproximativa, doar o parte a provocarilor udemeriste care au primit riposta demersurilor noastre in timp, atunci cand struto-cam