- Diverse - nr. 222 / 10 Noiembrie, 2006 Potriva, potrivnic, nepotrivit, impotriva Un cuvant cu o familie bogata, cu multe semnificatii si sensuri este substantivul potriva: egalitate, perfecta asemanare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potriveste, seamana perfect cu altcineva sau cu altceva. Locutiunea: pe (sau de) potriva, de seama… pe masura…: "Totul iesi pe potriva dorintei lor" (Camil Petrescu); pe potriva-i: Din potriva, de cealalta parte, din partea opusa. Adverbul deopotriva: in mod egal, la fel, fara deosebire, regional dopotriva. "La acelasi sir de patimi deopotriva fiind robi…" (M. Eminescu). Potriveala, potrivire, asemanare, concordanta, acord. Cu potriveala, potrivit, nimerit: coincidenta. Potriveala, aranjare a ceva la locul potrivit, aranjare intr-un anumit fel, asa cum trebuie; impodobire. Verbul a (se) potrivi are multe intelesuri. Amintim doar pe cel de baza: a avea sau a face sa aiba insusiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face sa fie la fel; a fi sau a pune pe acelasi plan. Expresia: A se potrivi ca nuca-n perete (sau ca musca-n lapte; ca mireasa la moara), a fi nepotrivit, a fi deplasat, a nu se potrivi deloc. Ce se potriveste?, ce are a face! (nu se poate!). Apelam la citate din proza si poezia eminesciana: "Aceasta libertate de alegere in elementele de cultura il facea sa citeasca numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufleteasca atat de visatoare". "Inca de mic / Te cunosteam pe tine, / Si guraliv si de nimic, / Te-ai potrivi cu mine…". Potrivire, actiunea de a (se) potrivi si rezultatul ei, substantivul potrivit, sinonim cu potrivire, dar si aranjare, asezare. Potrivit, ca adjectiv: care are insusiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizeaza cu cineva sau cu ceva, asemenea. Ca adverb, potrivit, conform cu…, in concordanta cu…, in raport cu… Ca adjectiv, cu intelesul: corespunzator, nimerit, indicat,