(Foto: Florin Tamas)
Multime pestrita, soare luminind cis iconita din buzunarul de la inima lui Lulu, pusa acolo de cine stie cine, linga floarea alba, de mire. Ieri, toti cei care au dorit au putut sa aprinda o luminare la sicriul micut al lui Iosif Covaci, in buletin, Lulu din inimile clujenilor.
Clujenii lui Lulu
Cu precizie de picatura chinezeasca, slujba inceputa la 12, in Cimitirul Central, a adunat o multime numeroasa si pestrita, venita sa aprinda o lumina pentru cel care a fost, timp de peste trei decenii, poate cel mai pitoresc simbol al Clujului.
Copii cu ochi rotunzi de uimire, de mina cu mame infofolite in negru, batrinei uscativi, dar si vreo doi-trei oameni din „lumea buna“, in costum, la cravata, cu ceasuri proeminente la mina. Toti veniti pentru Lulu, veniti sa lase o scaparare de lumina la timplele lui obosite ce dorm senine in aerul aburind al diminetii.
Un sobor de patru preoti, inginati din cind in cind de vocile grave ale corului Seminarului Teologic, se roaga, iar rugaciunile se astern ca niste soapte pe perna lui Lulu.
Farimele de "Amin!“ si clinchetul cadelnitei cu tamiie indulcesc somnul lui Lulu, care doarme intr-un sicriu mic, de copil, vegheat de lumina blinda a patru luminari albe, de un buchet de garoafe rosii si de un snop de coroane, printre care si cea de la Emil Boc, primarul Clujului.
Lulu doarme infofolit in mingiierile ochilor multimii si al soaptelor aburinde, Lulu viseaza cine stie ce, Lulu paraseste pentru un timp troleele Clujului si se urca intr-unul care duce spre albastrul descult al Cerurilor. Nu are nevoie de bilet nici de data asta, o sa isi composteze ingerul pazitor cu dintii, in cazul in care soferul de troleu nu o sa se imprieteneasca cu el.
Vremea amin
