E imposibil să nu fi întâlnit măcar o dată în viaţă - la un seminar universitar sau la un barbecue, într-un compartiment de tren ori la piaţă, în faţa unei tarabe - genul acela de om pisălog care intră în vorbă cu cetăţenii cumsecade pentru a le împărtăşi preţioasele lui cunoştinţe. E suficient ca, scoţând banii din buzunar pentru kilogramul de roşii râvnit, să ai un moment de ezitare, pentru ca pisălogul să-l prindă şi să-l speculeze la maximum, transformându-l într-o durată nedeterminată. Dai să spui ceva, vrei să pleci, îţi dregi vocea, te uiţi cu subînţeles în altă parte; degeaba! O dată prins în plasa interlocutorului locvace, trebuie să-i satisfaci apetitul de a vorbi mult şi inutil, competent ori amatoristic, despre câte în lună şi în stele. Până când nu apare la orizont o altă potenţială victimă, vei traversa împreună cu asasinul logoreic cele mai variate domenii ale cunoaşterii, vei fi supus la paralele socio-culturale, vei urca spre izvoarele antice ale ştiinţei corpurilor cereşti şi vei coborî, cu literatura şi celelalte arte, spre delta (non)valorilor contemporane. Zăpăcit, turmentat, strângând cu sfială la piept punga cu roşii, vei pleca într-un târziu către casă, cu capul greu şi umerii gârbovi. ştiinţa universală, pe care preopinentul a învârtit-o pe deget, te apasă ca o povară. Celor care vor să-şi încerce limitele în acest fel le recomand articolele şi intervenţiile publice ale lui Cătălin Avramescu, analist şi moderator TV, doctor în filozofie şi sociolog, cercetător şi bursier, profesor de ştiinţe politice şi editorialist, stâlp al societăţii civile şi partener media la diferite evenimente culturale. În această ultimă calitate, Cătălin Avramescu a animat trei emisiuni înregistrate ale postului Realitatea TV, din ciclul Zece pentru România. Dacă n-aş fi participat, la rândul meu, la aceste emisiuni (în calitate de critic literar şi coordonator al un