Despre Alberto Manguel, adoratorii lui Borges n-au cum sa nu fi auzit. Nu datorita paginilor de exegeza pe care i le-a dedicat marelui orb, cat gratie unui detaliu biografic ce nu poate fi trecut cu vederea (scuzati de vorba nepotrivita!): in tinerete, timp de doi ani, i-a slujit de lector argentinianului, atins deja de cecitate totala (pentru un plus de precizie: ii citea carti cu voce tare).
Adolescentul adjuvant s-a transformat curand in cititor de profesie, cu toate conotatiile pe care cuvantul cititor le poate avea: editor, traducator, eseist, dar si autor de fictiune - pentru care fiecare carte cheama o alta carte, iar lectura isi pierde contururile de exercitiu pasiv si se intrupeaza in scriitura. Dintre operele sale de capatai, amintim: Dictionarul locurilor imaginare, Biblioteca lui Robinson, Padurea din oglinda, Cartea imaginilor, Stevenson sub palmieri, La Borges, Jurnalul unui cititor etc. Dupa succesul ultimului sau volum - Biblioteca, noaptea -, a revenit, printr-o acolada simbolica, la lectura cu voce tare, de asta data radiofonica, pentru ascultatorii francezi, care, iata, au avut privilegiul de a se simti oarecum in pielea lui Borges.
A copilarit in Israel, a crescut la Buenos Aires, a devenit cetatean canadian in 1985, a facut lungi escale in Tahiti, Marea Britanie sau Italia, a luat premiul M?dicis in 1998 si s-a stabilit, finalmente, in Franta in 2002, la Poitou, intr-un presbiteriu unde si-a desfacut si reordonat bibilioteca de 30.000 de carti. Globe trotter, a citit in avion, in aeroport, in tren si in scurtele interludii sedentare, si, cu toate ca detesta sa fie considerat "Domnul-lectura", a citit vreme de 50 de ani (s-a nascut in 1948), ca sa-si poata povesti in alti 50 experienta (primul sau volum de notorietate a fost O istorie a lecturii - 1998). Personajul merita toata atentia celor care scriu despre cultura, iar autorul - e
