Este imposibil sa nu-l apreciezi pe Leonard Orban daca ai avut ocazia sa stai de vorba cu el: onest, serios si competent, omul are si avantajul de a fi un partener de conversatie agreabil si civilizat. Cu toate acestea, desemnarea sa drept candidat la functia de comisar european din partea Romaniei nu este altceva decat o solutie de compromis, care coboara toata dezbaterea la nivelul celui mai mic numitor comun. Este drept ca, dupa respingerea categorica a candidaturii lui Varujan Vosganian, premierul nu-si mai putea permite un nou esec, dar nici nu a acceptat sa numeasca o persoana din alt partid. Cel mai bun candidat, Monica Macovei, a fost atacata sistematic de aliatii lui Calin Popescu Tariceanu, iar Anca Boagiu, alta candidata cu sanse, a fost scoasa din carti doar pentru ca este membra PD si agreata de Traian Basescu. Din pacate, trimiterea la Bruxelles a unui personaj necontroversat, dar lipsit de greutate politica nu rezolva decat o parte din problemele Romaniei (si anume, pe cele create de propriul guvern), generand in schimb altele. In primul rand, nivelul de reprezentare al Romaniei este mult sub potentialul acestei tari: tari mult mai mici (statele baltice, Ungaria, Slovacia etc.) au putut trimite la Bruxelles fosti presedinti, premieri si ministri. Noi nu putem trimite un om politic care sa fi avut si o experienta semnificativa in Executiv sau macar in parlament. Nu trebuie deci sa ne miram ca si portofoliul oferit de presedinteleComisiei Europene, José Manuel Durao Barroso, este pe masura calibrului politic al candidatului. Analistii politici cu ceva experienta in chestiuni comunitare au vazut in acest gest o replica usturatoare data Romaniei pentru proasta gestionare a procesului desemnarii candidatului la functia de comisar. Alina Mungiu-Pippidi a declarat chiar la Radio Mix ca portofoliul este "umilitor" si ca ar fi fost mai avantajos pentru Romania