Piata Ovidiu, amplasata cu certitudine pe stravechiul loc al agorei antice, numita inainte de 1878, Italiana, si apoi Independentei, a fost folosita pana la construirea caii ferate ca obor de cereale. Acum circa o suta de ani, spatiul cuprins intre putinele case asezate dezordonat servea pentru promenadele localnicilor, adesea intrerupte de circulatia carelor taranesti ce coborau spre port. Prin demolari si alinieri repetate s-a creat piata definitiva, cladirea noului palat comunal intregind in cele din urma ansamblul arhitectural si istoric.Piatra fundamentala s-a pus in 22 mai 1912, cu participarea AS Regale, Principele Ferdinand si a unei mici asistente, apreciata de ziarele opozitiei la o mana de functionari si de trecatori curiosi. Acuzatiile aduse primarului conservator Titus Cananau au vizat aspecte ca: risipa banului public, recurgerea la neadevar in ceea ce priveste adancimea fundatiei necesare, precum si faptul de a lichida singurul rezervor de aer din partea de jos a orasului, ridicand un paravan care astupa singura priveliste incantatoare asupra portului.Contractul de proiectare a fost incredintat la 28 martie 1911 arhitectului Victor Gh. Stefanescu pentru suma de 13.250 lei. Acelasi arhitect, ce se bucura de o larga recunoastere in Constanta va primi la 9 noiembrie directiunea supravegherii lucrarilor de constructii, realizate in antrepriza ing. C.N. Vasilescu, remunerat cu 1,5% din valoarea devizului. Ridicat prin desfiintarea strazilor Neptun si Tethis, pe vechiul drum de acces in port, noul palat comunal trebuia sa fie terminat in noiembrie 1912 pentru suma de 532.000 lei.Termenul predarii a fost in repetate randuri depasit, iar pretul a crescut din cauza prea marii adancimi a fundatiei (va atinge 17 m), a intarzierii in exproprierea terenului sau a furnizarii greoaie a pietrei din partea constructiei portului. Intrarea Romaniei in razboi in august 19