Dupa construirea Portilor de Fier, mai multe sate romanesti de pe malul Serbiei au fost stramutate. Patru localitati de dincolo, in care traiau multi romani, au fost distruse de buldozere.
Pe malul Dunarii, intr-un loc pustiu, in buza apei, se distinge printre buruieni, boscheti si copaci o padure de cruci. E tot ce a mai ramas din localitatea Sip, unde traiau in majoritate romani. Doar cimitirul a ramas ferit de ape si-n plata Domnului.
In Novi Sip (Noul Sip), acolo unde au fost mutati toti cei din fosta localitate, acum aflata sub ape, oamenii nu au uitat nici acum momentul in care niste domni in costume negre i-au anuntat ca vor trebui sa-si darame agoniseala de-o viata. Putini sunt insa cei care vor sa vorbeasca despre acele vremuri, mai mult de frica. "Sunteti din Romania? Ati venit sa-i luati pe ai vostri la Bucuresti?", ne intreaba in romaneste o sarboaica, atunci cand ne-am interesat unde locuiesc romanii care au apucat vremurile vechiului Sip. Batranul Tomic, un sarb care a trait printre romanii de acolo, a lucrat pe santierul de la Portile de Fier 1. "Batranii plangeau cand au aflat ca trebuie sa se mute. Mai usor le-a fost celor tineri. Altii, mai saraci, abia asteptau sa vina momentul sa le faca statul case noi, mai bune", zice Tomic. Oamenii au plecat pe rand de pe locul unde avea sa fie viitoarea albie a Dunarii. Cine isi termina casa in noul Sip se muta. Stramutatii spun ca guvernul iugoslav a avut grija ca cei bogati sa primeasca despagubiri in bani pe masura gospodariilor distruse, iar celor care aveau case din chirpici, sarace, li se construiau altele din caramida dupa un singur tipar. In afara de Sip au mai fost reconstruite alte trei sate: Tekia, Glolubigne si Milanovic.
IMPACATI. Statul sarb i-a ajutat mai mult pe sinistrati
AMINTIRI. Satul Vrbica Mare a fost si el afectat de construirea Portilor de Fier, dar numai unele c
