Pictura lui Anghel, fara a parasi gestualismul, adica un dicteu energetic racordat la stari retiniene, a devenit "o stare de a picta", care s-a rafinat de-a lungul unui har ce dainuie de aproape jumatate de veac.
Este, in primul rand, o stare de vibratie cromatica dirijata nu spre atmosferizare, ci spre combustie. Nu se deschid spatii, ci se exfoliaza tesuturile lucrurilor si valuri de memorie. Chiar daca mai intuim un tarm, un colt de incinta, imaginarul picturii sale nu deschide spatii... Pensula scrijeleste sau matura coaceri, uscari, patina de vremuri, colb si cenusa. Funigei pestriti de energii picturale se incalcesc peste jarul Noptilor Melissei.
Indrumat din 1949, de la 11 ani, la Galati, de catre extraordinara artista cu formatie europeana Lola Schmirer Roth, Gheorghe I. Anghel absolva Institutul "N. Grigorescu" in 1964 si sustine apoi o cadenta expozitiona remarcabila in orasele tarii, dar si pe cateva continente. Profesor la Liceul "Tonitza", apoi conducator de clasa de pictura la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti, dupa 1990, Gelu Anghel a avut insa timp si pentru reverii arheologice, peripluri balcanice si aventuri de navigator. Iubirile unui metec, una dintre seriile sale picturale, vor fi fugitive, pestrite, melancolice. In glisajul temporal al fragmentelor de lumi, Anghel a devenit un resort sensibil la memoria afectiva, al carei terminal este atingerea de val a pastelor picturii sale. Fragmentul poarta inevitabil marca unei "pierderi", ceea ce se simte acut intr-o anumita zona de bordura, de taietura, de ruptura. Paradoxal, fragmentul capata astfel forta de focalizare. Fragmentul este la Anghel o entitate nelinistitor invadatoare, o strafulgerare care menajeaza un spatiu unde se poate simti, pentru o clipa, ordinea pierduta. Fragmentele lui de figuratie mentin si confirma oscilatia intre dispersie si integritate.
Un f
