Prezent, in urma cu doua zile, la deschiderea expozitiei de echipamente si produse agricole IndAgra, premierul Calin Popescu Tariceanu s-a aratat nemultumit de faptul ca produsele obtinute in agricultura sunt folosite in principal pentru autoconsum, favorizand comercializarea marfurilor de provenienta straina, mai slab calitative.
Acesta a spus ca agricultura trebuie sa aiba o caracteristica similara celei din statele Uniunii Europene, bazata pe fermele de tip mediu, care produc pentru piata.
Fara doar si poate, mesajul premierului era unul de asteptat pentru vremurile pe care le parcurgem si pentru zonele spre care ne indreptam. Mai ales ca rezolvarea problemelor randamentelor si, in general, ale eficientei exploatatiilor agricole este punctul de plecare pentru dezvoltarea agriculturii din orice tara.
Din pacate, la noi, aceasta problema a ramas inca nerezolvata, desi in ultimii doi ani primii pasi au fost facuti. Dar rezultatele vin greu, pentru ca ani de zile situatia taranimii a fost tratata cu o permanenta ipocrizie. Folosita din plin ca o masa de manevra in cazuri de necesitate electorala, populatia din mediul rural a fost lasata in realitate sa graviteze doar in jurul polului saraciei.
In timp ce in comunicatele oficiale se vorbea despre subventii de mii si mii de miliarde de lei si de importante fonduri europene pentru dezvoltare rurala, atitudinea la vedere a fostilor guvernanti fata de taranime a fost marcata de masuri abuzive.
Sa ne amintim de amenintarile cu ridicarea dreptului de folosinta asupra terenurilor nelucrate, de programul "Milionul si hectarul", in care taranii erau lasati la mana primarilor ce aveau un cuvant de spus in privinta... densitatii optime a culturilor sau de propunerea de reinfiintare a CAP-urilor.
Privind in urma, toate acestea nu au fost nimic altceva decat forme de
