Una dintre cele mai frumoase asezari taranesti din tara, având statutul de monument istoric, Diostiul este atestat documentar de peste 500 de ani. Monografia satului, inceputa in anii ’80 si alcatuita din 18 volume, cuprinde peste 20.000 de documente istorice. De-a lungul secolelor, Diostiul a suferit nenumarate schimbari. Una dintre ele, si poate cea mai importanta, a constituit-o amplasarea lui - cea de astazi fiind a patra si realizata de insusi regele Carol al II-lea. Dupa documente, asezarea a luat nastere acum mai bine de 500 de ani. Mai târziu, pe la 1600, in urma unei batalii purtate de Mihai Viteazul cu turcii, satenii si-au parasit casele din Dealul Nucilor, locul unde traiau atunci, si s-au refugiat in padure, in Saliste. Doua secole le-a luat diostenilor sa-si mute gospodariile si, mai ales, biserica. O vreme, ea a ramas pe vechiul amplasament, in vale, motiv pentru care si satenii s-au impartit: in joseni, lânga biserica, si suseni. Spune o poveste ca, atunci când fost mutata biserica din Saliste, josenii au plecat la masa. Profitând de neatentia vecinilor, susenii au furat biserica si au pus-o la ei. Josenii s-au suparat la inceput, au cerut biserica inapoi, dar nimeni nu le-a mai dat-o. Asa se face ca a trebuit sa-si ridice alta. Iar Diostiul, ca nicaieri in alta parte, a avut vreme indelungata doua biserici si un singur preot. Mos Pantica i-a salvat numele In timpul domniei lui Caragea Voda, taranii au fugit din nou, de data aceasta de teama ciumei. Pentru ca s-a pornit molima mare, nu mai era alta scapare decât sa se mute vatra satului cu totul. Au patimit, iar diostenii si-au cautat un loc mai bun pentru ei si pentru urmasi. S-au stabilit atunci in Ulita Morii, locul unde se afla azi partea de sud a satului. In 1938, soarta i-a incercat din nou. Din cauza neglijentei unui copil, satul a luat foc. Au ars zeci de gospodarii. Inspaimântati, oamenii au