IN MEMORIA LUI VLADUT Era continutul unui comentariu postat sub articolul de miercuri despre fetita disparuta si cautata la Brasov. Elocvent, scurt si la obiect. Evident ca spui "Doamne ajuta!" intr-un astfel de caz. Dar cand vezi cum se actioneaza, realizezi ca depinzi numai de El. Desigur ca stiai asta, insa la fel de bine stiai si ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista. Iar noi acum asta facem - asteptam sa ne-ndese desaga. IN MEMORIA LUI VLADUT Era continutul unui comentariu postat sub articolul de miercuri despre fetita disparuta si cautata la Brasov. Elocvent, scurt si la obiect. Evident ca spui "Doamne ajuta!" intr-un astfel de caz. Dar cand vezi cum se actioneaza, realizezi ca depinzi numai de El. Desigur ca stiai asta, insa la fel de bine stiai si ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista. Iar noi acum asta facem - asteptam sa ne-ndese desaga.
De fiecare data sunt aceleasi greseli, aceleasi orgolii, aceeasi nepasare si acelasi mod de gandire: e un caz care trebuie solutionat intr-un fel. Nu conteaza cum. Viata n-are prioritate in fata solutionarii cazului. De aceea, viteza de reactie este de la incet spre lent. Se inteteste putin focul sub talpile politistilor cand media incep sa bata toba. Dar este deja prea tarziu. Tarziu doar pentru viata copilului, nu si pentru solutionarea cazului.
Si abia atunci, cand e "mult prea tarziu", se cheama jandarmii, pompierii... in functie de locurile pe care le au de scormonit. Doar ca un copil are slabe sanse sa reziste in frig timp de patru-cinci zile, cate trec de obicei pana cand se aduna un numar rezonabil de cautatori. Iar daca in a cincea zi mai vine si elicopterul - care ar fi contat daca era prezent de la prima ora, nu dupa cinci zile - show-ul e complet, lumea e in extaz: "Maaama! Ce desfasurare de forte!".
"Utilitatile" cresc direct proportional, in timp si spatiu, cu atent
