A fost un mare brand, pana in 1990. Exporta marfa de milioane de dolari, avea un patrimoniu de invidiat, cu mii de hectare si zeci de cladiri in toata tara. Acum, Societatea Nationala Plafar SA a ajuns in pragul falimentului. In cinsprezece ani, in fabrici s-a investit putin de tot, doar atat cat sa se carpeasca doua, trei instalatii. In unele inca se lucreaza cu tehnologie de acum 40 de ani.
In ultimii cinci ani, Plafarul a mers numai in pierdere, are datorii de peste 140 de miliarde de lei si de 15 ori mai putin teren decat avea pana in 1990.
Ce n-a distrus omul, a distrus natura - o mare parte din terenul ramas nu mai poate fi folosit fiindca a fost inundat. In Rast, de exemplu, culturile de coriandru sunt distruse in intregime. In locurile unde oamenii asteptau sa se retraga apa ca sa mai poata infiinta alte culturi, nu se mai poate face decat piscicultura.
"La Rast si la Alexandria am pierdut contracte importante cu producatorii de plante. Terenurile inca baltesc iar aceste pierderi inseamna mult la nivelul societatii. Am mai pierdut si alte contracte din cauza climei extreme, a secetei si grindinei", ne-a spus directoarea de productie a societatii. Subventii pentru producatorii cei mici statul a inceput sa acorde doar anul acesta.
Din calculele lui Aurel Nicolae, directorul Plafar, este mai convenabil sa pui in gradina musetel decat grau. Desi ar putea scoate bani frumosi din culturile cu plante, taranii nu se inghesuie sa munceasca pentru Plafar, de frica sa nu dea inundatiile peste ei.
Integral in Gandul
A fost un mare brand, pana in 1990. Exporta marfa de milioane de dolari, avea un patrimoniu de invidiat, cu mii de hectare si zeci de cladiri in toata tara. Acum, Societatea Nationala Plafar SA a ajuns in pragul falimentului. In cinsprezece ani, in fabrici s-a investit putin de tot, doar atat ca
