La peste 80 de ani, nea Fane Marin din Diosti are cu ce se lauda: a avut viata frumoasa, a cutreierat tara la tinerete, a fost factor si apoi diriginte de posta mai bine de 20 de ani la el in sat. Si totusi, acum, la batrânete, de un lucru isi aminteste nea Fane mai cu alean: armata, pe care a facut-o ca ostas al regelui Mihai I, pazindu-l cu mâinile goale chiar si in ziua abdicarii. L-am strigat de vreo sase ori. Cam surd nea Fane asta, mi-a spus secretarul de la primarie, cel care imi relatase pe scurt istoria batrânului, convingându-ma sa-l dau la ziar, sa-l fac vedeta. Si totusi intreg la minte, cu toti cei 83 de ani batuti pe muchie! Se vede ca a avut viata frumoasa, plina de peripetii... Mai prost sta cu auzul, dar nu-i problema: dupa ce o pricepe despre ce e vorba, nu-i mai tace gura! Caci asta-i placerea cea mai mare a lui Stefan Marin: sa povesteasca despre vremea când a facut parte din garda regelui Mihai. Cu o pila buna a intrat la artilerie Sa fi avut vreo 20 de ani când l-au recrutat. „Ca asa se facea armata atunci, ceva mai târzior, ca sa fie ostasii intregi la cap“, incepe nea Fane povestea. Dupa ce s-a muncit pret de câteva racnete sa inteleaga ce vrea un ziar de la el, batrânul s-a si pus pe treaba. A poftit musafirii la masa, a intrat in camera sa-i dea sotiei bolnave câteva ultime ingrijiri si, fireste, informatii despre interviu si s-a intors, cu pofta de vorba pusa la cale. „Am fost recrutat la Cercul Militar Caracal, in '43. Era razboiul in toi atunci...“, isi incrunta batrânul sprâncenele sârmoase asezate deasupra ochilor inca ageri. „Noi, tinerii, eram speriati ca ne baga la infanterie, sa luptam cu dusmanu'. Asa ca ne rugam cu totii sa avem parte de artilerie care era departe, in spatele frontului. Nu aveam cunostinte sa puna vreo vorba pentru mine, asa ca, la comisie, m-am dus si eu ca oricare, cu o damigeana de vin, cum ma invatasera si pe