In noua sa carte „Making Globalization Work” (W.W. Norton, 2006).
Joseph Stiglitz, profesor la Columbia University din New York, descrie limitele pietei in era capitalismului global. Stiglitz a fost seful Consiliului Economic al presedintelui Bill Clinton. Numit in 1997 economist-sef si vicepresedintele Bancii Mondiale, demisioneza in 2000. Joseph E. Stiglitz a primit in anul 2001, Premiul Nobel de Economie.
A publicat „Globalization and Its Discontents” (2002), bestseller mondial, si „The roaring Nineties” (2003), ambele la W.W. Norton.
Sub titlul „Un autre monde. Contre le fanatisme du marche”, cunoscuta editura Fayard, (Paris) a publicat asta toamna prima traducere europeana a noului eseu „Making Globalization Work”. Economist cu o experienta de peste 40 de ani, Joseph E.
Stigliz contrazice „validitatea enunturilor generale referitoare la eficacitatea pietei si anumite convingeri fundamentale despre mondializare.” De exemplu, postulatul potrivit caruia datorita economiei de piata, va creste obligatoriu si buna-starea oamenilor.
In „La grande desillusion” (titlul francez al eseului „Globalization and Its Discontents”), economistul explica cu multe exemple, din ce motive „mondializarea nu a redus saracia si nu a stabilizat economia.” Desi Occidentul a spus tarilor in curs de dezvoltare (inclusiv celor in tranzitie, n.a.) „ca noul sistem economic le va aduce o opulenta fara
precedent”, in realitate le-a creat „o saracie fara precedent, ” afirma Stiglitz in „Marea deziluzie.” In cercetarile sale de la universitatile din Yale, Princeton, Oxford, Stanford, actualmente la Columbia University, profesorul in economie a demonstrat ca „fanatismul de piata”, doctrina economica a FMI-ului (Fondul Monetar Internatioanal), „care
vrea ca pietele sa duca in mod spontan la eficacitatea economica, era vicia
