Cu aproape doua decenii in urma, Lucian Cernitu muncea in Uzinele Electroputere din Craiova. Haosul din economia postdecembrista l-a determinat sa urmeze cariera militara. Acum nu regreta nici o clipa pasul facut. Cernitu a prins armata in vremea lui „Tovarasu'“, cu toate stupizeniile ei din acea perioada, si poate sa faca o comparatie cu armata din zilele noastre. „In acele vremuri, armata era un loc in care orice prost, orice cioban cu patru clase, dar care era gradat, putea sa-si bata joc de un soldat, chiar daca acesta din urma avea facultate si era mai destept decât el. Ti se spunea: «Ordinul se executa, nu se discuta». Trebuia sa indeplinesti ordinul, fara sa intereseze pe cineva in ce mod. Pe atunci, armata putea fi definita printr-un singur cuvânt: teroare“, isi aminteste Lucian Cernitu, acum plutonier in cadrul Batalionului de Instructie Transmisiuni „Fratii Buzesti“ din Craiova. Subofiterul spune ca a facut armata ca lumea, „nu ce fac tinerii de acum“. Prima invoire a primit-o dupa 45 de zile de stagiu militar, iar prima permisie dupa câteva luni de armata. Isi aminteste cu detasare ca prima baie in armata a facut-o dupa trei saptamâni de la incorporare. „Acum e boierie“, spune, cu un surâs amar, Cernitu. Una dintre amintirile sale neplacute din armata se refera la momentul primirii echipamentului dupa incorporare: „Când ne-am dus sa ne echipam, am intrat intr-un depozit unde era o gramada mare de bocanci. Noi, soldatii, am incercat sa ne gasim bocanci pe masura, insa subofiterul ne-a pus la punct imediat: «Ce, ba, va credeti la Casa de moda Venus?». Mi-a dat un bocanc marimea 41 si altul marimea 44. Abia dupa vreo doua saptamâni am gasit alt soldat cu care sa schimb un bocanc, sa-i am pe amândoi de aceeasi marime“. Studiul presei comuniste, in programul zilnic Plutonierul Cernitu isi aminteste si de abuzurile facute de gradati in vremea când isi facea stag