Romania va deveni, de la 1 ianurie 2007, o tara membra a Uniunii Europene. In articolul de saptamana trecuta atrageam atentia asupra faptului ca, in perioada postaderare, tara noastra trebuie sa-si defineasca propriul model social in concordanta cu principiile europene.

Protectia sociala este o tema cruciala, de a carei implementare depinde nivelul competitivitatii si al cresterii economice romanesti in perioada urmatoare.

Protectia sociala, atat publica cat si cea privata, constituie un element fundamental pentru definirea modelui social romanesc si trebuie sa reprezinte, in urmatorii ani, punctul de plecare in desenarea politicilor publice si private. Protectia sociala inseamna, pe langa pensii, ajutoare sociale si ajutoare de somaj, acele cheltuieli pe care statul sau companiile private il acorda angajatilor pentru a sustine competitivitatea economica.

Modelul anglo-saxon propune reducerea cheltuielilor publice pentru protectia sociala si ofera un rol mult mai important componentei private. In Romania, acest model ar duce la adancirea discrepantelor sociale, pentru ca beneficiarii protectiei sociale ar fi, in primul rand, persoanele cu venituri mari care activeaza in sectorul privat. Reducerea cheltuielilor pentru protectia sociala in scopul cresterii de competitivitate nu reprezinta o alternativa economica viabila pe termen mediu si lung pentru societatea romaneasca. Consolidarea protectiei sociale constituie o premisa obligatorie pentru stabilitatea fortei de munca si pentru o crestere economica durabila.

Romania are nevoie de o protectie sociala activa. Aceasta inseamna ca, an de an, cheltuielile publice, dar si cele private, pentru protectia sociala trebuie sa creasca. Cu toate acestea, Guvernul Tariceanu a alocat protectiei sociale in bugetul pe 2007 numai 10% din PIB. Astfel, Romania este pe ultimul loc in topul tarilor din Uniunea Eu