Ridley Scott a avut pana acum trei nominalizari pentru cel mai bun regizor la Oscar. N-a castigat niciodata, insa cel mai aproape a fost cu „Gladiatorul“, film care a si castigat, de altfel, 5 statuete. Una dintre ele - pentru cel mai bun actor in rol principal, acordata lui Russel Crowe.
Asa ca distribuirea australianului in rolul lui Max Skinner nu este deloc intamplatoare. Mai mult ca sigur, Scott nu va lua Oscar nici in 2007, probabil nu va fi nici macar nominalizat, insa colaborarea cu Crowe a fost de bun augur.
Dupa rolul fabulos din „A Beautiful Mind“, l-am banuit pe Russel Crowe de manierism. Privirile lui piezise si stilul inconfundabil in care articuleaza cuvintele se transformasera, credeam, intr-un stereotip. Ei bine, ori eu am fost superficial, ori resursele sale sunt inepuizabile, cert este ca Russel m-a contrazis ferm in „A Good Year“.
Destul de dificil de incadrat ca gen, pelicula este o comedie cu accente dramatice, care se bazeaza pe trei elemente de forta: contrastul teribil de amuzant intre brokerii din city-ul londonez si viticultorii francezi din Provence - in fapt, eternul conflict intre cele doua maluri ale Canalului Manecii, doi actori remarcabili (Crowe si Finney) si un regizor de forta (Scott), care a avut la dispozitie un scenariu bazat pe un roman de succes.
Pivot central al filmului, dialogurile spumoase - accentuate si de „trihotomia“ umorului britanic exersat de un australian in Franta! - sunt dublate de un decor ireal de frumos, decupat parca din Cezanne, al unei podgorii cazute in paragina.
Imaginile proprietatii pe care o mosteneste brokerul nostru workahoolic spun, in cateva zeci de minute, mai mult decat ar putea mii de pagini scrise despre arta producerii, dar si a savurarii vinului.
Incercati sa alaturati, dupa ce veti vedea filmul, imaginile reclamei la Murf
