Biserica Greco-Catolică a apărut în Transilvania la sfârşitul secolului 17 prin unirea unei părţi a românilor ortodocşi cu Biserica Romano-Catolică. La 1 Decembrie 1918, în faţa mulţimii adunate la Alba Iulia cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu, s-a îmbrăţişat cu patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, declarându-şi înţelegere veşnică.
Această înţelegere a durat doar până la venirea la putere a comuniştilor care în anul 1948, au scos biserica greco-catolică în afara legii. 1.700 de preoţi au rămas pe drumuri. 1,8 milioane de credincioşi au trebuit să iasă din cele 2.500 de biserici. O academie, trei seminarii teologice, mănăstiri şi şcoli confesionale, s-au golit de spiritualitate. Conform Decretului nr. 358 din 1 decembrie 1948, toate bunurile au fost preluate de stat, iar bisericile şi casele parohiale au fost atribuite Bisericii Ortodoxe Române. Cu toate estea Biserica Greco-Catolică şi-a continuat activitatea datorită episcopilor hirotoniţi clandestin şi a preoţilor rămaşi în rezistenţă care oficiau liturghii în locuinţe particulare, înmormântări, botezuri. După Revoluţia din 1989, una din primele măsuri adoptate de noul regim a fost Decretul-Lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, prin care se abroga Decretul nr.358/1948, recunoscându-se oficial Biserica Greco-Catolică, şi în care se menţiona clar, "bunurile preluate de stat prin efectul Decretului nr. 358/1948, aflate în patrimoniul statului, cu excepţia moşiilor, se restituie, în starea lor actuală, Bisericii Greco-Catolice". Se credea că astfel toate problemele acestei biserici vor fi date uitării.
Schimbări
De atunci până azi au trecut aproape 17 ani, timp în care au apărut alte şi alte legi care reglementează dreptul la proprietate cât şi obligaţia redării proprietăţile celor care le-au deţinut înainte de 1948. Unii şi-au rezolvat aceste probleme. Biserica Greco- Catolică, nu. @N
