DESTIN Li se mai spune si departatii de lume sau locuitori ai pustiului. Mai simplu: sihastri.

Departe de lume. L-am intalnit in curtea Manastirii Turnu. Statea pe o banca si asculta slujba de duminica. M-am asezat langa el nestiind ca stau langa un locuitor al pustiului. Am incercat sa intru in vorba cu acel barbat cu ochi albastri; parea sa nu ma auda. "Nici nu stiti langa cine stati. Omul asta este un sfant; ca el mai sunt doar doi sau trei oameni", imi spune un domn intre doua varste. Se recomanda: "Stelian Bosica. Am 200 de familii de stupi. Vin mereu pe aici si pot sa va spun ca il cunosc de mult pe acest om. Haideti, ca poate reusesc sa-l conving sa stea de vorba cu dumneavoastra".

ASA AM AFLAT TOTUL. Pe acel barbat imbracat in sutana il chema Meofit. Are 49 de ani, iar pe ultimii 15 i-a petrecut intr-o grota sapata in munte, asemenea sfintilor care au pus piatra de temelie a Manastirii Turnu. "Casa" lui este departe, la patru ore si jumatate de mers de la Turnu, mult mai sus de Stanisoara. La o oarecare departare de el isi duce zilele un alt pustnic; Alexandru, de 46 de ani, care traieste in munte de 18 ani. Despre el se spune ca nu coboara niciodata; singura fiinta omeneasca pe care o mai vede este Meofit. Cei doi au fost prieteni inca din copilarie. Au ales sa paraseasca lumea inca de tineri pentru a desavarsi experienta descoperirii chipului dumnezeiesc.

"Ni se spune departati de lume, locuitori ai pustiului. Suntem atat de putini pentru ca nu prea mai sunt locuri nepopulate. Am ales sa-mi inchin viata lui Dumnezeu pentru ca am cunoscut viata monahala din cele citite si la un moment dat mi-am dorit sa experimentez total cele aflate", spune calugarul Meofit. De cateva ori pe an, pustnicul coboara din grota sa pentru a-i ajuta pe calugarii de la Turnu la diverse treburi gospodaresti. In viata civila a fost lacatus mecanic, insa se pricepe l