Citeam zilele trecute ca doamna Hillary Clinton a zis: Ar fi timpul ca Statele Unite, confiscate de un presedinte cam extraterestru, sa fie redate americanilor. Si, fara sa vreau, m-am gândit cum ar suna acum la noi o fraza de genul: ar fi timpul ca România sa fie redata românilor. In cazul Americii, rationamentul e simplu. Democratii considera ca gestionarea destinelor natiunii americane trebuie sa le revina. Si nu discut aici argumentele lor. Dar in cazul nostru ce-ar trebui sa intelegem prin „restituirea României românilor?“ Exista la noi doua tabere politice, la fel de legitime, care isi pot disputa dreptul de a administra viitorul României? Cu alte cuvinte, dupa saisprezece ani, a reusit democratia de pe malurile Dâmbovitei sa ofere românilor sansa unei alternative serioase? Discutia despre „stânga“ si „dreapta“ de la noi seamana cu discutiile infierbântate despre sexul ingerilor din Bizantul asediat de turci. N-au, practic, dupa parerea mea, nici o legatura cu realitatea. PSD care se prezinta a fi un partid de stânga, fiind si afiliat, de altfel, Internationalei Socialiste, este, la o judecata atenta, un partid impostor. Caci abunda in personaje pe care Ion Iliescu insusi le-a considerat ca fiind exponente ale „capitalismului de cumetrie“, capitalismul noilor imbogatiti, care au acumulat averi suspecte in post-comunism. In afara de inlaturarea lui Adrian Nastase, nimic esential nu s-a schimbat in acest fals partid de stânga pentru ca el sa aiba decenta de a vorbi in numele milioanelor de români care traiesc in mizerie sau chiar sub limita de jos a mizeriei. Iar la „dreapta“ ce se intâmpla? Asistam de luni bune la un spectacol absolut halucinant. La un fel de paruiala in public, intre un grup legat cu fire nevazute de Palatul Cotroceni si de partidul ba rival, ba aliat, pe care, formal, il conduce d-l Boc, si echipa din jurul actualului premier, Tariceanu. In lo