Cazul Ghise creeaza un precedent. PNL a fost nevoit sa admita ca nu are instrumentele necesare pentru a-l judeca, ca nu are, altfel spus, prevederi statutare care sa sustina excluderea. Cazul sau este cu adevarat problematic.

El ridica urmatoarea intrebare: daca o persoana a gresit, dar a incercat, dupa puterile sale, sa se reabiliteze, va ramine sub incidenta lustratiei? Vinovatia lui Ghise a parut sa fie resorbita de un angajament democratic onest.

In plus, din pozitia sa de primar al Brasovului el a cautat sa faca gesturi de reverenta fata de fostii detinuti politici, oferindu-le acestora statutul de cetateni de onoare ai municipiului si ajutind la ridicarea unui monument al rezistentei anticomuniste. Cazul sau ramine totusi impur.

El nu a marturisit in mod voluntar si de la bun inceput, asa cum au facut mitropolitul Corneanu sau Alexandru Paleologu, ci tot in urma unei deconspirari. Cu toate acestea, timpul care s-a scurs nu a fost gol, ci marcat de fapte care au schimbat perspectiva ireversibil.

De fapt, instanta de apel a partidului a hotarit nu atit asupra excluderii/lustratiei, ci a admis doar ca nu este pregatita sa ia o decizie, ca nu a reflectat indestul si ca viata a luat-o cu mult inaintea procesului de reflectie inghetat in imaginea anilor ‘90. In orice caz, argumentul tare, de natura morala, s-a dovedit nefunctional.

In fata acestor judecatori se gasea un om viu, care fusese un primar liberal mai bun decit altii si care in orice caz, pe fondul mediocritatii politice generale, era un exemplu pozitiv.

In fata acestor evidente vii arbitrii PNL care au fost macar in sinea lor nevoiti sa admita ca o vinovatie din trecut nu actioneaza mereu ca o degradare ireversibila si, de ce nu, ca fibra morala poate fi regenerata.

Cazul Ghise ar putea reconfigura de fapt toata dezbaterea as