Dupa excludere, Theodor Stolojan a devenit cu adevarat o bataie de cap pentru PNL. Exmatricularea din randul liberalilor l-a facut mai vizibil si mai puternic decat ar fi fost vreodata in interior. Si astfel, in loc sa stinga flacara unui bat de chibrit, Calin Popescu-Tariceanu are de potolit acum un incendiu, mistuitor pentru partid.
Conducerea liberala este, probabil, stupefiata de amorul latent pentru fostul presedinte, magnet nu numai pentru simpatizantii sai ascunsi prin filiale, ci si pentru cei ingrijorati de starea PNL sau frustrati politic de grupurile care fac jocurile la centru si in teritoriu.
Teama si nedreptatea i-a impins pe multi dintre liberali spre Platforma de la Pitesti, filialele sustinatoare rasarind din multime ca pancartele la un miting electoral, Suceava, Vrancea, Dolj, Gorj etc. Daca Tariceanu le ofera un prezent sigur, Stolojan le promite un viitor sigur, iar ex-premierul lui Ion Iliescu este cunoscut si apreciat tocmai pentru predictii.
Stolojan este popular pentru ca le spunea romanilor ce-i asteapta a doua zi, intr-o luna sau peste un an, desenandu-le o poteca ipotetica prin tranzitie. Astazi, Stolojan isi exerseaza acest talent, poate singurul, pe liberali. Si face mult zgomot pentru a tine treaza atentia tuturor.
PNL i-a pregatit „salvatorului” de liberali o cacealma, un congres extraordinar la care Stolojan sa fie reprimit in partid fara ceilalti membri ai Platformei, iar Calin Popescu-Tariceanu reales si legitimat nu de o conjunctura, ci de o optiune in cunostinta de cauza.
Daca la congresul de dupa alegerile generale Tariceanu a primit presedintia PNL ca mostenire de la Stolojan, la cel extraordinar propus chiar de prietenii politici ai premierului, trimisii filialelor alesi pe spranceana vor avea de optat intre liderul formal si cel informal.
Rezultatul este les
