Liberalii traverseaza zilele acestea o criza acuta de succesiune, identitate si viziune, iar riscul major in perioada imediat urmatoare este fractionarea partidului. Este insa o criza provocata de obstinatia refuzului de a subscrie declansarii alegerilor anticipate, iar detonatorul este Traian Basescu.
Ca lucrurile urmau sa evolueze in aceasta directie devenise limpede inca din aprilie, atunci cand presedintele a rostit celebrele: "Imi pare rau ca l-am numit pe Tariceanu prim-ministru" si "Alianta va functiona pana la 31 decembrie 2006". Semnalul fusese dat, iar evenimentele in derulare nu fac decat sa confirme ca Basescu nu se va da batut pana nu va obtine acordul PNL pentru anticipate.
Pe fir logic, debarcarea lui Calin Popescu Tariceanu si a celor cativa din jurul lui care pun piedici acestui plan devine inevitabila. Platforma lui Stolojan nu ar fi aparut daca liberalii ar fi acceptat anticipatele, s-ar fi putut chiar negocia mentinerea lui Tariceanu in fruntea guvernului si un raport convenabil intre PD si PNL pe listele parlamentare ale Aliantei.
Acum insa este putin cam tarziu, integrarea e adjudecata, 2007 bate la usa, presedintele si-a cam pierdut rabdarea, iar butonul pentru punerea in miscare a mecanismului de indepartare a lui Tariceanu a fost apasat.
Prizonieri ai razboiului de uzura cu Basescu, cu un ochi la tablourile prafuite ale Bratienilor si cu altul la evolutia conturilor in banci si a statelor de plata ale lui Patriciu, liderii PNL au pierdut din vedere cateva lucruri esentiale.
Prabusirea in sondaje este luata in serios de filiale, care n-au niciun chef sa-si piarda pozitiile si afacerile castigate cu truda si bani, iar Stolojan se contureaza ca o alternativa la hemoragia de procente. Socotelile sunt simple si pragmatice, iar cei care au aderat la Platforma le-au facut rapid.
Raport
