Disputele din PNL pentru putere interna, nu pentru ideologie, au fost acerbe si in week-end. Valeriu Stoica avanseaza ideea demisiei lui Tariceanu de la sefia PNL si din fruntea Executivului. Flutur refuza sugestia de a deveni presedinte interimar, neuitand probabil ca premierul l-a menajat in timpul aviarei. Primadonele tv ale celor doua tabere, Boureanu si Antonescu, fac vocalize. Vosganian si sfatosul lider al liberalilor clujeni, Nicoara, sustin reprimirea disidentilor (desi statutul prevede o carantina de un an) si organizarea unui congres extraordinar. Iar Bogdan Olteanu, concesiv cu voie de la nasu', il vede pe Stolojan ca nr. 2 in partid. Unii acuza conducerea discretionara, ceilalti santajul Platformei, practicat de valeti ai lui Basescu. Aparent, pozitii greu, daca nu imposibil, de conciliat. Dar nu cred ca PNL se va rupe in perspectiva imediata. Platforma si fidelii lui Tariceanu ar trebui sa-si imparta un electorat deja insuficient pentru a le face pe amandoua viabile. Platforma ar fi inghitita de PD-ul cotrocenist, iar gruparea Tariceanu ar urma, probabil, soarta PNTCD. Neconvenabil. Pana la urma, prin negocieri si sacrificarea unor capete mai aprinse, apele se vor mai linisti. Nu-i exclus ca Stolojan sa capete ravnita functie executiva. Tariceanu, ca presedinte, sa ramana cu guvernul. Dar cel care si-a demonstrat forta e un simplu membru de partid. Doctrinar profund, dublat de un jurist rafinat, profesorul Stoica demonstreaza iar ca are o pledoarie grea in politica. Theodor Stolojan, ca in intreaga sa evolutie, ramane un singur instrument. De la epoca la epoca.