În tot "scandalul" produs de Liviu Turcu, mă interesează mai puţin adevărul spuselor sale, cât modul în care s-a ajuns la ele. Liviu Turcu n-ar fi existat ca şi personaj public dacă Marius În tot "scandalul" produs de Liviu Turcu, mă interesează mai puţin adevărul spuselor sale, cât modul în care s-a ajuns la ele. Liviu Turcu n-ar fi existat ca şi personaj public dacă Marius Tucă nu şi-ar fi pus numele chezăşie. O mare greşeală, probabil cea mai mare din cariera lui Marius Tucă. Nu interesul jurnalistic l-a determinat pe Tucă să îl transforme pe Turcu în pagina întâi a ziarelor. Dacă acesta ar fi fost cazul, ar fi putut doar să-i găzduiască articolele, păstrând o atitudine distantă şi neutră. Interesul jurnalistic ar fi fost justificat, erau nişte informaţii venite din partea unui om al cărui profil de fost şef în serviciile secrete era suficient de interesant pentru a-i oferi spaţiu de exprimare. Însă Marius Tucă nu s-a mărginit la atât, ci a devenit proactiv. A dat telefoane în direct, la emisiuni de pe Antena 3, susţinând şi girând afirmaţiile lui Turcu, nu numai în numele "Jurnalului Naţional", dar chiar şi în numele lui personal. A făcut ediţie specială pe Antena 1, emisiune căreia i s-a făcut multă reclamă. Prin aceste gesturi, Marius Tucă i-a transferat lui Turcu din credibilitatea sa. Mă îndoiesc că Turcu ar fi fost luat atât de în serios, fără un astfel de transfer de credibilitate şi sunt în continuare consternat de anvergura cu care Tucă a pariat pe adevărul spuselor lui Liviu Turcu. Există un pasaj în Platon, în dialogul numit "Republica", în care Socrate explică faptul că cei mai buni poliţişti pot fi în acelaşi timp cei mai abili hoţi, pentru că know-how-ul este acelaşi, depinde doar cum îţi foloseşti cunoaşterea. Or, Marius Tucă ce a făcut? A luat un om a cărui meserie din perioada comunismului îi cerea să fie antrenat să mintă precum respiră, antrena