Deconspirarea Securitatii a fost sublima, dar a lipsit cu desavarsire. Nu s-a dorit de NIMENI dintre cei care au avut putere de decizie deconspirarea Securitatii. Incredibil, dar adevarat, cei mai multi dintre cei care au vrut acest lucru au avut de-a face ei insisi cu Securitatea. Dragi copii, hai sa vedem: ce am avut noi de pregatit pentru astazi? Am avut de pregatit ceva despre deconspirare? Ne mai jucam putin de-a colaborationismul? Ne facem, ca de-atatea ori, ca a sosit ceasul al doisprezecelea si deci a venit vremea curateniei morale? Incepem noi sa facem ordine de-a valma, executandu-i pe unii, ignorandu-i pe altii si iertandu-i pe cei mai multi? Doriti sa scoatem pe cineva la tabla si sa-l facem de ras? Credeti ca trebuie sa punem pe unul dintre noi cu genunchii pe coji de nuca sa rada de el toata clasa, toata tara? Si intrebarile noastre copilaresti pot continua la nesfarsit.
Totusi, nu mai suntem niste copii prosti care sa fie dusi cu zaharelul si, drept urmare, trebuie sa punem lucrurile la punct. Deconspirarea Securitatii a fost sublima, dar a lipsit cu desavarsire. Nu s-a dorit de NIMENI dintre cei care au avut putere de decizie deconspirarea Securitatii. Incredibil, dar adevarat, cei mai multi dintre cei care au vrut acest lucru au avut de-a face ei insisi cu Securitatea. TOTI cei care au condus Romania in posturile cele mai importante dupa 1989 au avut, la randul lor, de-a face cu Securitatea. Populatia a fost interesata de aceasta deconspirare intr-o masura atat de mica, incat, daca ea nu s-ar fi facut deloc sau nici macar nu s-ar fi adus in discutie acest lucru, ar fi trecut neobservata si n-ar fi revoltat pe nimeni.
Asadar, deconspirarea Securitatii n-a fost altceva vreme de saptesprezece ani (maine-poimaine) decat un lung prilej de santaj, platire de polite, razbunari, uneltiri, scenarii, executii publice, vanzari si cumparari de
