casă, starea sa emoţională fiind destul de bună.- Cătălin, cum te simţi?- Acum sunt bine. Durerile au trecut. Putea fi şi mai rău. Acum sunt acasă şi deja am început procesul de casă, starea sa emoţională fiind destul de bună.
- Cătălin, cum te simţi?
- Acum sunt bine. Durerile au trecut. Putea fi şi mai rău. Acum sunt acasă şi deja am început procesul de recuperare.
- Cum a fost faza la care te-ai accidentat?
- Sunt convins că a fost un simplu accident. Nu mai ştiu cu ce jucător de la Oţelul m-am lovit, dar sigur nu a vrut să o facă intenţionat. Din instinct, mi-a pus crampoanele. Pe moment, m-am speriat foarte rău, mai ales că eram lovit la acelaşi genunchi la care am mai avut probleme cu ligamentele încrucişate. Ar fi fost un coşmar.
- Deci, nu e vorba despre o accidentare gravă, nu?
- Imediat am fost transportat la Spitalul de Urgenţă, m-au curăţat şi apoi am intrat în sala de operaţie. Am o plagă deschisă chiar sub genunchiul stâng, care este şi lată, şi adâncă. La final, m-au cusut. Acum trebuie să am grijă să nu mişc piciorul cam zece zile. Repet, mă bucur că nu este mai grav.
- Asta înseamnă că vei rata meciul de la Bruges?
- Se pare că da. Îmi pare teribil de rău, dar nu am ce face. Ar mai fi o variantă şi în funcţie de cum va răspunde organismul meu la tratament. Dacă rana se va cicatriza mai repede, eu abia aştept să bag iar osul la minge, cum se spune. În mod normal, o revenire completă se face în 14 zile, dar s-au mai văzut surprize.
- Sincer, cum ţi se pare că au jucat gălăţenii?
- În ciuda chibiţilor, să ştiţi că Oţelul s-a mobilizat foarte bine. Nu s-au apărat pe două-trei linii, cum fac alte echipe de pe la noi. Este clar că nu au venit să se apere. Au pierdut, asta e, dar de aici şi până la a insinua ceva e cale lungă. şi noi am jucat bine. Chiar am văzut şi eu finalul partidei dintr-o reze
