Nu reusesc sa imi dau seama de ce aparitia domnului Liviu Turcu a trezit asemenea pasiuni si a scos din casa pe tot felul de oameni care altfel nu au nimic in comun, de la Gabriela Adamesteanu la Filip Teodorescu.
Ma incearca de-a dreptul gelozia, recunosc, cand vad ca lui Cozmin Gusa, intr-o scena fara precedent, i se da un flip-chart intr-un studio de televiziune ca sa faca o schema, din care "reiese" ca Traian Basescu e securist.
Am predat la multe universitati, aici si in Vest, si desenez scheme mult mai bine decat amicul Cozmin, si cu toate astea nici o televiziune nu s-a oferit in 1996, sau poate 2004, sa imi dea vreo tabla pe care sa "demonstrez" ca Adrian Nastase, sau poate Ion Iliescu, era una sau alta.
Pana una-alta, pe mine demonstratia m-a convins ca in Romania exista libertatea presei, din moment ce lucruri de neimaginat sub Adrian Nastase se petrec azi la toate orele. La ce serveste insa libertatea presei daca spatiul ei este consumat de veritabile razboaie civile de dezinformare?
In timpuri in care atatia oameni iau salarii ca sa faca adevarul de nediscernut in ceata dezinformarii, hai sa incercam sa schitam un mic indreptar pentru oameni dezorientati si de buna-credinta. Obiectul principal al deconspirarii ar trebui sa fie oamenii cu putere si influenta.
Ce e de interes public este sa fim siguri ca oameni de statura celor de pe lista Turcu, aceia sau altii - cei care controleaza Romania - nu sunt parte a vreunei retele securiste sau santajabili. Ca pe langa ei mai sunt si unii ca Sorin Antohi sau alti ambitiosi care ar fi facut orice ca sa se catere prin viata e un profit sau o pierdere secundara.
In precedentul razboi al dezinformarii, dus peste vara de o mana de derbedei si amicii lor agenti acoperiti, se raspandise ideea ca adevaratii securisti sunt disidentii si intelectualii,
