Campaniile electorale autohtone, spoturile publicitare bizar-absurde, emisiunile de "divertisment", site-urile tabloidelor, literatura trec de-seori masiv prin kitsch. Altfel spus, unde nu-i spirit critic, vai de discurs. Discursul public a facut in multele sale forme cunostinta cu kitschul. Limbajul, formatele tv, site-urile cotidienelor, spoturile publicitare, literatura se adapa din estetica de a minti.
Dupa Gilbert Highet, "kitsch" vine de la verbul rusesc "kicitia", care inseamna "a fi arogant, a-si da aere". Concluzia ar fi ca sensul cuvantului "kitsch" e acela de "parada vulgara" si ca el "se aplica oricarui lucru facut cu foarte mult efort si care este intru totul hidos."
"Kitschul este un act artistic esuat, cazut in prost-gust sau derizoriu. Pentru a fi cu adevarat vorba de kitsch, e obligatorie intentia estetica. Un scaunel facut dintr-o scandura si patru leaturi poate fi doar banal sau urat. Daca, insa, e si "pictat" cu naiade, zane, munti si norisori, abia atunci e kitsch", considera prof. George Pruteanu.
Kitschul ar insemna experienta de imprumut si senzatii contrafacute. Conceptul de kitsch se leaga in mod limpede de imitatie, contrafacere, falsitate si de asa-zisa estetica a amagirii si a autoamagirii. Cu alte cuvinte, kitschul poate fi definit drept o forma estetica de a minti.
DOAR O VORBA SA-TI MAI CANT. "Elementele kitsch se regasesc si in limbaj; ele provin fie din sfera snobismului, fie din cea a "dragalasului", a afectarii "finute", fie din cea a grandilocventei, a bombasticismului. Cand cutare vedeta de muzica striga spre o sala intreaga "Va iubesc!", suntem in plin kitsch. Limbajul excesiv impanat cu anglicisme care au corespondent romanesc duce la kitsch. Discutii televizate pretins savante despre moda si haine luneca adesea in kitsch, din cauza lipsei de fond, de competenta, de criterii", e de parere Pruteanu.
