- Editorial - nr. 224 / 14 Noiembrie, 2006 Scriam candva, cu revolta fireasca a romanului mereu obidit, mereu apasat, cam tot timpul sfidat, ba de lacomia strainului, ba de prostia si incompetenta guvernantilor nostri, ca Romania a devenit o tara furata, raiul hotilor, al smecherilor, al spoliatorilor, al santajului si al pretentiilor absurde. Mai intai au venit cioclii. Au vazut ei ce mai avem, mai precis ce a mai ramas nedat, nepus in palma strainului prin aceasta Romanie, au cantarit din ochi, au calculat, au evaluat si au plecat. Nu inainte de a-si alege si haitasii de vanatoare: avocatii. Apoi, aceiasi cioclii au revenit si au devenit hiene, care s-au napustit pe halcile dintr-o tara saracita de hotii de dinauntru, de lacomia celor din afara, supta de toate jigodiile astea postdecembriste, de toti imburcatii in raiul capitalist pe munca, pe sudoarea celor multi si "fraieri", de toti Dinu Paturica ai noii ciocoimi. Totul, zic ei, in numele "asumarii unei datorii istorice" a statului roman. Pentru ca noi, romanii, de cand ne stim, am avut numai datorii! Urmaream intr-una din zilele trecute, o dezbatere privind "Fondul Proprietatea", la care participau urmasi ai lui Malaxa, Auschnit, Mociornita si reprezentanti ai statului roman. Trebuie sa precizez ca, de la bun inceput, nu am avut prea mare incredere, din anumite motive bine intemeiate, in acest fond. Dar decat nimic _ mi-am zis _ e bun si acesta, daca, intr-adevar, are un scop anume, pentru a sprijini acea prevedere constitutionala, privind proprietatea, in sensul acordarii despagubirilor cuvenite unor persoane care au avut de suferit si de pierdut in perioada anilor 1947-1989. L-am considerat si eu, ca si altii, un organism de plasament colectiv, unic, de fapt, creat sub acest aspect pana acum in Romania. Evident, au aparut si urmasii lui Malaxa, Auschnit si Mociornita. Cu toate pretentiile lor, mai mult sau m