Există printre noi un om unic, un om care deşi s-a văzut expus ororilor războiului, comunismului, pericolului venit din toate părţile, nu a abdicat de la credinţa lui. Pe acest om de o calitate rară, l-am întâlnit zilele trecute, când înconjurat de dragostea prietenilor, a copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor îşi serba ziua de naştere. Profesorul pensionar Ioan Popa a împlinit 96 de ani, timp în care şi-a câştigat respectul celor care i-au fost în preajmă, ani în care meritele i-au fost apreciate şi răsplătite. Acordarea titlurilor de Cetăţean de Onoare al urbei şi Prelat Papal, sunt doar două asemenea momente. Cât sacrificiu stă la baza acestei recunoaşteri, ne-a spus-o chiar el.

Născut în 10 noiembrie 1910, în Lechinţa, într-o familie de oameni credincioşi, familie în care unul din fraţii mamei era preot, Ioan Popa a învăţat să iubească de mic biserica. "La început intram în biserică ţinându-l de mână pe bunicul. Era perioada primului război mondial, dar fiind copil percepeam războiul doar prin grijile părinţilor mei. Tata era pe front şi într-o scrisoare îi spunea mamei să mă dea la şcoală. Şi mama m-a dat, astfel că la vârsta de 11 ani am început liceul la Târgu Mureş", ne-a spus Ioan Popa. După absolvirea cursurilor liceului Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Popa s-a îndreptat firesc spre Blaj din, urmând cursurile universitare ale Academiei Teologice în perioada 1929 – 1933. Iubea religia Greco-Catolică în spiritul căreia fusese crescut, visa şi să ajungă profesor, aşa că la absolvire când în faţă i s-au deschis două posibilităţi, de a urma o carieră preoţească sau de a lucra în învăţământ, a ales fără ezitare drumul profesoratului. A continuat studiile pentru a se specializa în acest domeniu astfel că începutul de an şcolar 1938-1939 îl găsea proaspăt licenţiat în teologie, ocupând catedra de profesor titular de teologie, la cel mai mare liceu din Blaj,