Maria Stoica a fost o femeie simplă din comuna Pogăceaua. S-a căsătorit cu un bărbat bine, care avea cinci copii şi a rămas văduv. L-a iubit toată viaţa şi i-a dăruit alţi cinci copii. Duceau o viaţă simplă, dar fericită. Copiii au crescut şi s-au dus fiecare la casele lor. Vremea a trecut, iar cei doi au îmbătrânit şi s-au îmbolnăvit. După ani de suferinţă, pe Stoica l-a răpus boala şi a murit. Femeia şi-a îngropat bărbatul în cimitirul din sat, dar din acea zi nu a mai avut linişte şi nici putere să meargă mai departe.

Femeile din sat spun că deşi avea copii şi în sat şi la oraş, aceştia nu prea veneau să-şi vadă mama. Rămasă singură, fără ajutor, cu o pensie din care nu putea să-şi plătească nici măcar gazul şi lumina, femeia s-a hotărât să-şi pună capăt zilelor, taman în casa pe care a ridicat-o cu mâinile ei. Aşa că duminică dimineaţa, când vecinele ei erau duse la biserică, femeia a luat o funie din şură şi s-a dus cu ea în cămară, a legat-o de grindă şi s-a spânzurat. Şi-a pus capăt zilelor la 78 de ani, de supărare şi singurătate. Din cauza bolii şi a lipsei de bani pentru medicamente. Femeile din sat care o mai vizitau, vecinele cu care mai stătea de poveşti la poartă şi le plângea că "o dor tăte helea şi n-are bani de bumbi (n.r. medicamente), au găsit-o când s-au întors de la slujba de duminică, în cămară. Ar fi vrut să poată face ceva, dar era prea târziu. Maria a murit. De supărare. (S.S.)

Maria Stoica a fost o femeie simplă din comuna Pogăceaua. S-a căsătorit cu un bărbat bine, care avea cinci copii şi a rămas văduv. L-a iubit toată viaţa şi i-a dăruit alţi cinci copii. Duceau o viaţă simplă, dar fericită. Copiii au crescut şi s-au dus fiecare la casele lor. Vremea a trecut, iar cei doi au îmbătrânit şi s-au îmbolnăvit. După ani de suferinţă, pe Stoica l-a răpus boala şi a murit. Femeia şi-a îngropat bărbatul în cimitirul din sat, dar din