O vorba spunea odata: „Cum e turcu’, si pistolul“. Liviu Turcu a defectat in 1989 si s-a intors acum din pribegie sa imparta note de buna purtare. Nu stiu de ce nu a facut tevatura asta cu 16, 10 sau sase ani in urma, când unii de pe lista lui se gaseau bine mersi prin guvern sau in alte pozitii de putere. Intrebarea asta aduce alta mai tare: de cine este manipulat Turcu? De servicii, de centre politice de la Bucuresti, sau de un trust de mass-media care a vrut sa dea o lovitura de presa. Jurnalistii nu se gândesc prea mult când e vorba sa faca tiraje, sa le sara audienta. Alteori sunt tentati sa faca jocuri, sa intre in combinatii care nu tin de treaba lor de jurnalisti, de insi care trebuie sa informeze lumea. Acesta e cazul nostru? Poate o sa aflam odata. Nu stiu cine isi va scrie memoriile, Tuca sau Turcu? Este Tuca victima unei intoxicari sau este bagat cu buna stiinta in povestea asta? Nu stiu. Presa adesea e imprudenta de dragul tirajelor si cade victima, crezând balivernele a tot felul de tipi. Alt aspect: exista destui pescuitori in ape tulburi, dornici sa arunce perdele de ceata când e vorba de adevar, dosare, trecut, retele informative, averi post '89. Ei sunt buni platitori direct, dar si indirect prin diferite alte servicii facute in compensatie. Personal, inteleg afacerea Turcu ca una de „intoxicare“, o diversiune de proportii. Cineva a vrut sa semene confuzie intr-o chestiune si asa complicata: cea a dosarelor. In mascarada cu Turcu nu este vorba nici de adevar, nici de morala, ci de bani si de putere. S-a actionat la comanda, la un moment precizat in care intâmplarea, spontaneitatea au fost inexistente. Plesneala cu Turcu este o facatura de amatori, care nu a scapat aproape nimanui. Dupa ce am fost prostiti de câteva ori, s-a zis ca o sa mearga iar. Cine poate crede ca Turcu, lovit brusc de sentimentul responsabilitatii, s-a sculat intr-o zi din pat s