Un vagabond, beat mort, e ntins pe toata latimea tramvaiului. Poate ca-i beat, poate ca-i mort, cine sa-si puna mintea cu el?
Tramvaiul nu-i foarte aglomerat si calatorii coboara cum le vine mai bine, unii prin fata, altii prin spate. Dac-ar fi plin, ar trebui sa paseasca peste amaratul acela. Si s-ar porni discutii. Asa, lumea isi vede de treburi. Opinia publica nu reactioneaza oricum. Multimile, cum ar spune fizicienii, fac greu masa critica. Intr-un tramvai pe jumatate gol, nimeni nu se simte multime.
Ca sa nu am probleme de constiinta, am coborat cu cateva statii mai devreme. Sa le aiba altii - mi-am zis. Merg zilnic cu tramvaiul si, dac-ar trebui sa-mi bat capul cu toti vagabonzii, cersetorii si aurolacii, pe care-i vad cazuti sau ghemuiti, n-as mai ajunge niciodata nici la redactie, nici in alte locuri. Sunt strazi in Bucuresti intr-o continua masa critica a deznadejdii. Pe aceste strazi, innoti pur si simplu printre cazuri sociale. Constiinta are un prag, peste care isi pierde sensibilitatile. Un caz il anuleaza pe celalalt prin dramatism. Cersetoria e o realitate care-i excedeaza pana si pe cei mai milosi dintre semeni.
Solutia insa nu mai e la pietoni, ci la stat. E o problema de stat. Dar STATUL nu calatoreste cu tramvaiul. STATUL opereaza cu statistici. Alcoolicul din tramvai e foarte probabil sa nu figureze in statistici. Cazul lui e inregistrat doar daca la capatul liniei se vadeste a fi fost mort. Un domn in etate s-a prins c-am coborat cu cateva statii mai devreme, ca sa nu trebuiasca sa am de-a face cu cazul omului prabusit pe toata lungimea tramvaiului. I-am citit un repros aspru in priviri. "Fa-o tu!" i-am zis. Romania-tramvai si Romania-autobuz e alta decat Romania-automobil. Diferenta nu se mai face la clase, ci la mijlocul de transport. Romania-automobil vede numai ce are chef. Dar nici macar ce-ar avea chef, fiindca multe autom
