În ultima perioadă, toată lumea vorbeşte despre piaţa instrumentelor derivate. De la investitorii mici, intraţi de foarte puţină vreme în ringul bursier, şi până la persoane cu experienţă de peste zece ani în lumea bursei, aflate acum în poziţia de conducători ai unor importante şi puternice instituţii financiare, cu toţii acordă o importanţă deosebită analizei şi discutării evoluţiilor pieţei de instrumente derivate şi încearcă, pe cât posibil, să profite de op
În ultima perioadă, toată lumea vorbeşte despre piaţa instrumentelor derivate. De la investitorii mici, intraţi de foarte puţină vreme în ringul bursier, şi până la persoane cu experienţă de peste zece ani în lumea bursei, aflate acum în poziţia de conducători ai unor importante şi puternice instituţii financiare, cu toţii acordă o importanţă deosebită analizei şi discutării evoluţiilor pieţei de instrumente derivate şi încearcă, pe cât posibil, să profite de oportunităţile pe care aceasta le oferă.
Din păcate însă, în majoritatea cazurilor, aceste discuţii se referă exclusiv la tranzacţionarea de contracte futures, toată lumea trecând cu vederea faptul că la Sibiu se tranzacţionează şi opţiuni. Desigur, există multiple motivaţii obiective pentru care acest lucru se întâmplă: opţiunile sunt un instrument financiar mai complex şi, ca atare, mai greu de înţeles de către investitorii neexperimentaţi, lichiditatea acestei pieţe este extrem de redusă etc. Se creează aici un cerc vicios: investitorii nu ajung să cunoască mecanismele tranzacţiilor cu opţiuni tocmai pentru că nu se vorbeşte mai mult despre ele, iar lipsa de lichiditate este o consecinţă directă a faptului că investitorii nu se arată interesaţi şi nu „creeeză piaţă“ pe acest segment. Pe undeva, situaţia este similară pieţei obligaţiunilor de la BVB (o altă Cenuşăreasă a bursei româneşti), numai că aici, din fericire, lucrurile s-au îm