Înaintea aderării României la Uniunea Europeană, cabliştii par să sufle tot mai greu, strânşi de coaste într-o menghină ce-i apasă din toate părţile: drepturile de autor, presiunea posturilor de televiziune şi concurenţa reţelelor de cartier. În prezent, potrivit evidenţelor CNA şi ale ANRC, există 750 de companii care furnizează publicului un număr de aproximativ 60 de programe de televiziune. Piaţa cablului suferă în prezent un evident proces de consolidare: marii oper

Înaintea aderării României la Uniunea Europeană, cabliştii par să sufle tot mai greu, strânşi de coaste într-o menghină ce-i apasă din toate părţile: drepturile de autor, presiunea posturilor de televiziune şi concurenţa reţelelor de cartier. În prezent, potrivit evidenţelor CNA şi ale ANRC, există 750 de companii care furnizează publicului un număr de aproximativ 60 de programe de televiziune. Piaţa cablului suferă în prezent un evident proces de consolidare: marii operatori au tendinţa de a-i înghiţi pe cei mici. Dar „pofta“ celor mari nu se rezumă doar la companiile de cablu, ci se extinde şi la furnizorii de internet, aşa numitele „reţele de cartier“. De ce sunt acestea atât de atractive? Pentru că îşi diversifică serviciile cu mare rapiditate, oferind telefonie fixă, chiar dacă obţin prin intermediari resursele de numerotaţie. De asemenea, reţelele de cartier se pregătesc să introducă şi servicii TV de înaltă definiţie (HDTV). Specialiştii recunosc că televiziunea şi telefonia prin internet vor câştiga piaţa într-un viitor mai apropiat decât îşi doresc cabliştii.

Cabliştii sunt priviţi în mai multe feluri, în funcţie de cine se uită la ei. Autorităţile se laudă cu succesul industriei de comunicaţii prin cablu, un exemplu de dezvoltare explozivă care nu a ţinut cont de dificultăţile tranziţiei. Pe de altă parte, cabliştii sunt consideraţi oameni bogaţi şi priviţi cu invidie