De grija plasării a zeci de miliarde de euro şi a peste 100 de tone de aur nu se pot plânge prea multe bănci din România. O are, însă, în fiecare an, Banca Naţională, care trebuie să gestioneze rezervele internaţionale ale ţării.Aurul Băncii Naţionale a României nu sclipeşte doar în faţa celor care pot vedea tezaurul păstrat în ţară, ci şi a câtorva bancheri englezi, scoţieni şi belgieni. Până în 2004, aurul românesc a stat şi în Statele Unite. Anul trecut, îns

De grija plasării a zeci de miliarde de euro şi a peste 100 de tone de aur nu se pot plânge prea multe bănci din România. O are, însă, în fiecare an, Banca Naţională, care trebuie să gestioneze rezervele internaţionale ale ţării.

Aurul Băncii Naţionale a României nu sclipeşte doar în faţa celor care pot vedea tezaurul păstrat în ţară, ci şi a câtorva bancheri englezi, scoţieni şi belgieni. Până în 2004, aurul românesc a stat şi în Statele Unite. Anul trecut, însă, BNR a renunţat la depozitele plasate la Morgan Stanley New York şi Barclays, păstrându-le doar pe cele de la Banca Angliei, Nova Scoţia şi Fortis Bank Bruxelles.

Chiar dacă, în această perioadă, stocul total de aur al României s-a uşurat cu puţin peste 73 de kilograme, cele peste 103,55 de tone rămase valorau, la finele lui 2005, peste 5,3 miliarde de lei, potrivit raportului de audit realizat de KPMG. Adică mai mult cu 25% comparativ cu sfârşitul lui 2004. Explicaţia: scumpirea spectaculoasă a metalului preţios cu un procentaj asemănător, care a făcut ca preţul de reevaluare pentru stocul BNR să urce de la 40,9 lei/gram în 2005, la 51,2 lei/gram în 2005. Cea mai mare parte a aurului monetar românesc (60%) se regăseşte în depozite la băncile străine amintite. Un sfert este păstrat în lingouri în formă standard, iar restul în monede.

Deşi şi-au împărţit toate depozitele externe de aur monetar românes